luni, 15 octombrie 2012

Era o pisica.

   Era o pisica.
    Una din cele ce stau si privesc lumea de pe pervazul casei unde s.au obijnuit de atatia ani. Ea e mare acum, nu se mai joaca cu ghemul de ata. 
     Batranica ei face la fel. sta blanda si cu ochii umezi pe un scaun in pragul usii de unde imparte singuratate trecatorilor.... doar celor ce intorc capul spre ea. 
   soarele, apune acum...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu